Evaluarea calității performanței tranzitorii a unei supape de siguranță se concentrează pe doi indicatori cheie: mărimea depășirii presiunii și durata timpului de recuperare tranzitorie. Această abordare permite o comparație corectă între produse similare.
Standardul afirmă în mod explicit că o evaluare validă a timpului de răspuns tranzitoriu trebuie efectuată în condițiile unei *rigidități volumetrice aparente* specificate. Numai atunci când linia de bază de testare este standardizată, datele de testare rezultate au o semnificație comparativă; simultan, această abordare permite un grad rezonabil de flexibilitate în scenariile practice de testare.

Pentru a atenua interferența de la factori externi-cum ar fi dinamica tranzitorie a cavității de testare sau acționarea-supapei de încărcare-standardul stabilește o serie de constrângeri însoțitoare. Aceste constrângeri impun specificații stricte cu privire la mediul de testare, configurația conductelor și starea supapei; orice rezultate ale testelor obținute în condiții care nu îndeplinesc aceste constrângeri sunt considerate nevalide.
Industria trebuie să clarifice o concepție greșită comună: nu trebuie să echivaleze direct timpul de răspuns măsurat pe întregul circuit hidraulic în timpul testării de rutină cu timpul de răspuns dinamic *intrinsec* al supapei de siguranță în sine. Respectând cu strictețe prevederile standardului, numai datele obținute într-un sistem de testare caracterizat printr-o *rigiditate volumetrică aparentă specificată* dețin valoare pentru referința standard și comparațiile de selecție a produselor.